Ajutor din Inimă


În activitatea de zi cu zi, Fundaţia Caritabilă “Humanitas Inimă de la Inimă” din municipiul Caransebeş doreşte să influenţeze îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor bătrâne şi a celor bolnave, care au nevoie de sprijin în traiul lor zilnic. Membrii asociaţiei sunt foarte hotărâţi să îi ajute pe aceia care, datorită stării lor de sănătate, au nevoie de o muncă intensă de reabilitare fizică şi de acces la soluţiile moderne din acest domeniu. O astfel de persoană este doamna Ecaterina.

Soarta i-a dat femeii o lovitură cumplită în urmă cu mai bine de 20 de ani. Perioada care trebuia sa fie cea mai frumoasă din viaţa ei s-a transformat într-un coşmar. Ce s-a întâmplat atunci…? Ecaterina a dat viaţă unei fetiţe. Dar nu s-a mai putut bucura asa cum se cuvine de realizarea vieţii ei, căci, a ramas paralizată… O complicaţie aparută în timpul naşterii a facut ca măduva spinarii sa fie afectată în partea superioara a coloanei vertebrale.

Ecaterina nu a mai putut mişca picioarele, doar braţele, cu greutate. A paralizat aproape complet! Timp de mai mulţi ani, femeia a suportat mai multe interventii chirurgicale asupra coloanei. A facut totul, ca sa îşi recapate abilitaţile fizice într-un grad cât mai avansat, ca sa fie iar ca înainte. În zadar, însa, soarta a decis altfel!

Tot timpul de când suferă, doamna Ecaterina a crezut în oamenii cu inima şi în bunatatea lor de a o ajuta. Cu toate acestea, puţini au facut-o.

Fundaţia Caritabilă “Humanitas Inimă de la Inimă” a fost alaturi de femeia suferindă şi a încearcat sa-i mai aline durerea fizica şi pe cea sufleteasca dăruindu-i un cărucior de invalid.

Momentul în care bolnava a primit caruciorul a fost unul înlacrimat. Femeia s-a bucurat din toata inima pentru ca primise un ajutor din Inima. De la nişte oameni cu suflet mare care înteleg cel mai bine nevoia ajutorarii semenilor aflaţi în dificulatate.

De asemenea, femeia continuă procesul de reabilitare locomotorie cu aportului unui kinoterapeut angajat de Fundaţia Caritabilă “Humanitas Inima de la Inimă”. Tânărul o vizitează cu regularitate şi îi asigură sprijinul de care are mare nevoie.

SĂ REDĂM ZÂMBETUL CHIPURILOR TRISTE!

“Nu trebuie să uitam de semenii care poartă concentrată în ei o imensa suferinţă pentru ca noi sa ducem o viaţa normală. Să ne întoarcem spre ei cu sufletul deschis, să le insuflăm speranţa că viaţa poate avea şi clipe frumoase, să le redam încrederea în forţele proprii, să nu-i lăsam să stea izolaţi, cu chipuri împietrite şi ochi înlăcrimaţi. Să-i ajutăm să trăiască printre noi şi să se simtă utili. Să nu fim indiferenţi!
Putem face aceasta dacă vom cunoaşte măcar câte puţin despre problemele care-i fac sa fie diferiţi, despre cauzele care le-au generat, despre posibilitatea de a le rezolva, fie şi numai parţial.

Să-i ajutăm din Inimă!”

Maria Duske

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu